Pe la mijlocul anului 2015 am trait una dintre cele mai frumoase si indepartate experiente din viata mea. Multe vise si un troller pline de haine, cat sa ajunga pentru doua saptamani, printre care s-au furisat zeci de planuri, un aeroport si ore de asteptare. Cam asta a fost imaginea de ansamblu. Pana la Istanbul, a fost destul de usor, calatoria insumand in jur de o ora. Insa, cand am ajuns pe aeroportul din Istanbul, am avut la dispozitie jumatate de ora sa ne imbarcam in avionul de Shanghai care avea sa ne duca in inima Chinei. Au urmat cateva minute de stres pana ne-au verificat viza si ne-au dat OK-ul ca totul este in regula si ca putem sa urcam.
Cu bagajele de mana si aparatul de fotografiat la purtator am pornit intr-o fuga nebuna - era drumul mult asteptat, era un vis care avea sa devina realitate. De data aceasta insa drumul a fost lung si obositor - unsprezece ore de zbor continuu, ore in care am strabatut tari si mari, ore in care am respirat acelasi aer cu japonezi, chinezi, turci, englezi, nemti, americani si alte nationalitati, oameni care aveau acelasi scop - vizita in China (turistica sau in scop de serviciu). Imediat dupa ce avionul a aterizat, am simtit cum ni se strange sufletul de bucurie. Am coborat, am intrat direct in aeroport si am ramas muti de uimire. Mii de oameni care veneau din diferite curse mergeau civilizat... fara sa se impinga, fara sa se imbranceasca, fara sa se supere ca unul trece in fata altuia, multa disciplina si siguranta din partea statului chinez. Peste tot, in spatiile inchise si foarte populate (piete, aeroport, statii de tren) aveam sa descoperim pe parcursul calatoriei politisti inarmati cu AK47 si alte arme care sa asigure protectia turistilor si nu numai.
Au urmat apoi zile minunate, cu un program incarcat (incepea la 07.00 si se termina undeva la ora 20.00, dar noi am preferat sa dormim cat mai putin si sa petrecem cat mai mult timp pe strazile diferitelor orase unde am fost, tocmai din dorinta de a cunoste mai bine cultura lor absolut impresionanta). Imediat dupa ce am iesit din aeroport ne-a asteptat ghidul chinez, undeva dupa ora 17:00, ora Chinei, (5 ore peste ora Romaniei) si am avut la dispozitie cateva ore, pana la caderea serii, sa vizitam Shanghaiul. Yu Garden si Pearl Tv Tower au fost primele obiective vizitate.
Apoi au urmat zeci de poze pe strazile Shanghaiului insotite de privirile curioase ale chinezilor (europenii sunt vazuti foarte bine, la orice colt trag de tine sa faca o poza sau pentru a te complimenta).
Imediat dupa ce programul pentru prima zi s-a incheiat, am plecat la shopping pe bulevardul Nanjing, un loc luxuriant, plin de magazine scumpe. Tot pe bulevardul acesta faimos am fost la un restaurant chinezesc unde am mancat cel mai delicios sushi pe banda rulanta (si ieftin!).
Au urmat zeci de km de mers pe jos, zeci de obiective vizitate. Probabil mi-ar lua ceva timp sa descriu fiecare emotie traita pe continental asiatic. Tot ce am vizitat ne-a facut sa ne tinem respiratia si sa ne minunam de cat de deosebiti pot fi chinezii. Inceputul a fost unul destul de compromitator, templele lui Budha si croaziera pe Fluviul Albastru (Huangpu) fiind printre primele pe lista.
Apoi, in ziua a patra, a urmat plecarea in orasul Hangzhou, supranumit si Paradisul terestru, un oras mult mai lejer, nu atat de aglomerat ca Shanghaiul. Era chiar 15 august, ziua mea de nastere, iar in momentul in care ne-am imbarcat in autocar sa plecam spre urmatoarea destinatie, toti turistii au inceput sa-mi cante "La multi ani", un moment unic si emotionant. In noul oras am vizitat templul budist Lingyin, muzeul Ceaiului, Pagoda celor sase armonii si am avut parte din nou de o croaziera, dar de data aceasta pe Lacul de Vest, ziua incheindu-se cu shopping in zona Wuzhen unde se gaseau pravalii vechi de sute de ani.
Urmatoarea destinatie avea sa fie orasul Suzhou unde am vizitat delta fluviului Yangtze - orasul cu 500 de gradini, Pagoda de pe Muntele Tigrului si gradinile "Master of the Net", obiective foarte bine intretinute, extraordinar de curate, de vii, de verzi, totul dand senzatia de viata.
Spre seara, am pornit cu trenul spre Luoyang, un tren impecabil si extraordinar de curat, unde am dormit pana dimineata.
In dimineata urmatoare, aveam sa sosim in Luoyang, un oras tare frumos, foarte verde, curat, situat in apropierea muntilor. Aici am vizitat Grotele Longmen (cel mai mare tezaur sculptural de pesteri din China realizat timp de 400 de ani) si Templul Calului Alb.
Pe muntele Songshan ne-am pozat cu steagul Romaniei si am incercat sa imortalizam momentele care ne-au fost foarte dragi. Pe munte, am facut o vizita la Templul Shao Lin, unde am asistat la un spectacol de Kung Fu, 100% real si original, asa cum rar iti este dat sa vezi. Tot aici am aflat ca luptatorii care performeaza pe scena sunt adusi la scolile de arte martiale si scoliti de mici, astfel, atunci cand ating pragul adolescentei, sunt luptatori adevarati.
Apoi, ne-am indreptat spre Xian, un oras plin de istorie. Aici am vizitat Pagoda Gasca Salbatica, iar seara am luat parte la show-ul Tang Dinasty Show, un spectacol inedit la care au participat zeci de actori cunoscuti in China. Jocurile de lumini, costumele spectaculoase, culorile vii, chinezoaicele machiate si imbracate ca niste gheise te faceau sa nu iti mai iei privirea de la ele.
In ziua urmatoare, ne-am continuat vizita in Xian, acolo unde ne-am indreptat spre Muzeul Shanxi (muzeu de istorie si arta). Unul din cele doua puncte culminante ale calatoriei a fost vizita la Muzeul Soldatilor de Teracota. Mii de soldati incolonati, din teracota, stau aliniati, umar la umar, asteptand parca sa prinda viata si sa porneasca la lupta. Nu ai cum sa nu ramai mut de uimire cand vezi cu ochii tai una dintre cele mai mari descoperiri ale omenirii.
Fara doar si poate cel mai asteptat moment al circuitului a fost sosirea in capitala Chinei, un oras foarte aglomerat, dar si poluat. De ce am asteptat cu sufletul la gura sosirea in Beijing? Este foarte simplu - am vrut sa vedem, sa urcam, sa simtim bucatile reci de caramida, pline de istorie ale Marelui Zid Chinezesc. Era o zi torida de vara, ne topeam de caldura, hainele abia le mai puteam suporta (umiditatea e foarte mare), dar ne-am dorit si ne-am ambitionat sa urcam Zidul (ca doar nu am facut atatia km degeaba). In timp ce urcam, un tremur mi-a strabatut corpul. Imaginile la care ma uitam cu ani in urma devenisera o amintire asta pentru ca atunci traiam o realitate pe care nu o constientizam. M-am sprijinit de unul din peretii Zidului si mi-am facut o prima poza si atunci am simtit pentru prima data dupa mult timp o adiere rece, ca si cum ar fi vrut sa mi se sopteasca: "Totul se intampla candva, nimic nu e imposibil!". Am strabatut cativa km si ne-am intors jos, la baza Zidului. Atat de mare, atat de impunator, atat de rezistent...
Lasam in urma Zidul, cu o oarecare durere in suflet. Suntem constienti ca este prima si ultima data cand o sa-l vedem, dar suntem in schimb recunoscatori ca viata ne-a dat sansa asta - de a face parte dintre cei care i-au urcat treptele. Programul a continuat apoi cu vizitarea Mormintelor dinastiei Ming si a Palatului de Vara, iar ziua a luat sfarsit cu o cina festiva unde am mancat rata pekineza, o specialitate a chinezilor, delicioasa si puternic condimentata.
Ultima zi s-a incheiat cu o vizita a fascinantului Oras Interzis, a Templului Cerului si a Pietei Tian An Men – cea mai mare din lume si permanent survolata de elicoptere si pazita de politisti din cauza numarului mare de turisti care o viziteaza zi de zi. Dupa ce am luat parte la un show 100% chinezesc de opera, am plecat spre aeroport cu o strangere de inima si regret.
Legat de mancare, pe tot parcursul sederii in China, hrana a fost 100% chinezeasca, bine gatita si sanatoasa: orez, paste de orez, pui in sos dulce acrisor, pui cu soia, pui cu bambus, cu ciuperci, creveti, raci, peste, legume fierte, fel de fel de fructe. Singurul lucru deranjant era ca te trezeai la ora 7.00 si dadeai cu nasul in orez si nuddel, dar dupa un timp am descoperit McDonalds si Subway (foarte rar se gaseste mancare europeana). :)
In ceea ce priveste intreaga experienta traita pe continentul asiatic, as putea spune ca este o lume a contrastelor: sunt foarte multi oameni bogati, dar in satele mai marginase traiesc si oameni care isi duc viata de pe o zi pe alta, insa spre deosebire de alte popoare, chinezii sunt foarte harnici, ospitalieri, foarte bucurosi cand au de a face cu europeni.
A fost o experienta unica, inca o fila de poveste care a fost adaugata in cartea vietii! Vor mai urma si altele!
Comentarii
Trimiteți un comentariu