Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

Momente

Au fost multe momente când m-am pierdut printre cuvinte... cuvinte de dor sfâșietor, de dragoste, cuvinte gândite, rostite și mai întâi de toate simțite. Au fost zeci de momente când m-am pierdut printre îmbrățișări... îmbrățișări de prietenie, străine, îmbrățișări ludice. Este vorba de acele îmbrățișări care mi-au ținut de cald, care m-au încurajat și m-au făcut să merg mai departe. M-am lăsat de sute de ori purtată de valul viselor... de copil, de adolescentă, de om matur și responsabil.  Mă refer la acele vise care te propulsează în față, care îți dau speranța să mergi înainte și să speri la tot ce îi mai bun.  De multe ori m-am pierdut printre gânduri... gândurile mele, gândurile celor din jur. Acele gânduri care uneori te sufocă, te apasă dar care în același timp îți fac bine. Am fost de multe ori în postura de a-mi pierde speranța dar... nu mi-am pierdut-o. Am continuat să sper și viața de fiecare dată mi-a răsplătit fiecare așteptare.  Au existat mii de momente în care

Dor de copilărie!

         Mi s-a făcut dor de copilărie. Mi-e dor de acea perioadă în care eram răsfățată cu cele mai gustoase prăjituri și mâncăruri făcute de cea mai bună gospodină din lume - de mama. Mi s-a făcut dor de inocența cu care priveam lumea, oamenii, pentru că atunci vedeam doar partea bună a lucrurilor. Nu știam ce înseamnă să fii responsabil, nu mă interesau problemele cu care se confruntau persoanele din jurul meu. Treceam rapid de la o stare la alta, de multe ori lacrimile mi se transformau în râuri de zâmbete. Eram fericită și mulțumită pentru că eram înconjurată de lucruri simple, care îmi aduceau multă bucurie. Întotdeauna voi păstra acea fragilitate sufletească în mine. E singurul jurnal al amintirilor plăcute sau mai puțin plăcute care mi-a rămas. E universul trăirilor mele!  De multe ori mi-am adresat întrebarea: "Când încetăm să mai fim copii?". O dată cu primii fiori ai iubirii? După prima dezamăgire?  În ce zi am descoperit că lacrimile de pe obraji nu se mai us

Dacă...

Cum ar fi fost dacă astăzi aș fi plecat cu 10 minute mai devreme decât de obicei? Ce s-ar fi întâmplat dacă plecam mai devreme sau mai târziu? Cum ar fi fost să spun ce cred atunci când am tăcut? Cum ar fi fost și ce s-ar fi întâmplat dacă nu mă grăbeam? Ni se întâmplă de multe ori să ne adresăm astfel de întrebări retorice care uneori duc la plictis, exasperare și oboseală, tocmai pentru simplul fapt că răspunsurile se lasă așteptate.  Te-ai gândit vreodată că nimic nu e întâmplător pe lumea asta? Am ajuns la concluzia că tot ce ne înconjoară funcționează conform și datorită legii compensației. Ce dai exact acel lucru primești. Oferi zâmbet, primești zâmbet, oferi ură, primești ură! Te-ai gândit că dacă astăzi nu ai fi pierdut autobuzul, ziua ta poate nu ar fi decurs așa cum credeai? Te-a frământat vreodată gândul că ai spus ceva ce nu trebuia să spui? Inconvenientul este că nu poți da timpul înapoi, poți doar să remediezi lucrul respectiv, să-l îmbunătățești. Te-ai gândit vreo