FILĂ DE POVESTE

"Unul dintre cele mai bune romane scrise de Danielle Steel."                                                                             Daily News În această carte se regăsesc toate elementele necesare unui roman de succes. Danielle Steel reconstituie cu măiestrie atmosfera din timpul războiului și felul în care atât de multe vieți au fost schimbate pentru totdeauna. În anii 1960, la Universitatea Berkley, Paxton Andrews  trăieşte o frumoasă poveste de dragoste cu cel pe care-l consideră jumătatea ei, un student la Drept pe nume Peter.  “De mică învățase că nu e bine să iubești pe cineva cu toată inima. Învățase cât de periculos poate fi să iubești un om care să însemne totul pentru tine, ca apoi să se termine în câteva clipe.” Intrigile mamei lui Paxton nu o opresc să plece în California, la studii, departe de familia care nu i-a purtat de grijă niciodată. Consider că nu noi alegem cărțile ci ele ne aleg pe noi. Din multitudinea de cărți pe care am avut-o î

O minunată zi de primăvară!!!

          Din tot ce ne înconjoară învățăm câte ceva....Fiecare experiență pe care o trăim ne ajută să ne consolidăm temelia trăirilor. În viața mea, cărțile au avut, au și vor avea un rol foarte important. Nu are importanță și relevanță numărul pe care l-am citit, ci schimbarea pe care acestea au produs-o asupra mea. Prima carte citită a fost Singur pe lume-Hector Malot, un roman celebru cunoscut în toată lumea,  o carte deosebită pe care am primit-o cadou la vârsta de 10 ani și pe care am  citit-o la recomandarea unei persoane dragi. A fost prima carte serioasă (altceva decât poveștile cu happy end având ca protagoniști pe  Ileana Cosânzeana sau Făt Frumos). Cartea însumează o luptă permanentă, lupta pentru supraviețuire, redescoperirea sinelui dar și căutarea adevărului. Remi, băiețelul înfiat și vândut apoi de tatăl său adoptiv, Barberin , pe câțiva bănuți lui Vitalis, este pus în fața unor situații fără precedent cărora trebuie să le facă față. Drumul pe care acesta  îl parcurge

             În ce mai credem astăzi? O întrebare pe cât de simplă, pe atât de complicată...Unii răspund cu ușurință în timp ce alții se cufundă în tenebrele amintirilor, ocolind un răspuns ferm...E simplu să afirmi că ești  ateu, mai greu este să descrii în cuvinte ce înseamnă să crezi în ceva.  Nimic nu este de condamnat...fiecare are dreptul să facă ceea ce dorește atât timp cât este conștient de gravitatea faptelor sale. Am tot stat și m-am gândit la ultimele zile care au trecut. Ieri și astăzi ploaia nu a mai contenit... Cerul plânge... Oare să fie un semn? Cât ne mai poate suporta Cel de sus? Nu vreau sa sune a lecții de credință, doar că este prea evident ceea ce se întâmplă...Deseori ne preocupăm mai mult de cele exterioare ignorând lucrurile cu adevărat importante...uităm de sufletul nostru și de Cel care ne-a dat viață. Stă în firea omului să fie așa...Ne îngrijim mai mult de exterior și  uităm sau ignorăm albastrul cerului, lumina plăpândă și razele jucăușe ale soarelui de p